Republica Moldova a celebrat zilele acestea 30 de ani de la adoptarea Declarației de Suveranitate, documentul a fost adoptat la 23 iunie 1990. Puțini dintre deputații moldoveni care l-au adoptat se gândeau la posibilitatea independenței și suveranității reale față de Moscova. Ei au considerat acest document un argument în plus la negocierea Tratatului Unional cu Uniunea Sovietică.
Să o spunem pe șleau: Independența a venit pe neașteptate iar decidenții politici ai momentului nu au știut inițial cum să facă față acestei noi oportunități!
La 30 de ani distanță, președintele moldovean, Igor Dodon, a profitat de ocazia celebrării momentului pentru a face o declarație în care vorbește despre patru viitoare elemente definitorii în politica internă și externă a statului moldovean: echilibru, caracter, reponsabilitate și valori tradiționale.
Referindu-se la echilibru, Igor Dodon atribuie această calitate relațiilor externe moldovenești prin păstrarea relațiilor de prietenie și neutralitate cu statele Uniunii Europene și cu Federația Rusă, caracterul îl atribuie eforturilor interne de combatere a corupției dar și proceselor de reintegrare cu regiunea separatistă transnistreană. Celelalte două atribute folosite de șeful statului moldovean sunt de uz intern: reponsabilitate, pentru politicile economice care ar trebui să dezvolte statul și consecvență în păstrarea valorilor tradiționale moldovenești – familie, credință și pace interetnică.
Discursul președintelui Dodon a apărut înaintea plecării sale la Moscova unde a participat alături de Vladimir Putin la parada militară, organizată cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mesajul președintelui a fost unul atât pentru uz intern, cât și pentru uz extern.
Desigur, atât la Chișinău, cât și la București, prezența lui Dodon la Moscova a fost criticată: fostul ministru de externe al României, Cristian Diaconescu, a declarat că aflarea șefului statului moldovean la Moscova este un mesaj clar de apropiere exagerată de Federația Rusă. Iulian Fota, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate al președintelui Băsescu, a sugerat că prezența lui Dodon alături de Putin, la Moscova, este o dovadă de încălcare a suveranității moldovenești.
Evident că oficiali ori foști oficiali ai statului român vor critica aprofundarea relațiilor ruso-moldovenești: statul român are înghețate relațiile cu Federația Rusă și nici nu încearcă o dezghețare a acestora. Existența unor voci care ar critica orice apropiere a Chișinăului de Moscova este logică, mai ales în contextul în care aproape de frontierele României și Uniunii Europene, la Tiraspol, se află dislocat un contigent militar rus.
Rămân, ca o curiozitate statistică, datele care spun că principalul investitor străin în Republica Moldova este Federația Rusă și că România este lider în structura exporturilor moldovenești, care ocupă 29,3% din volumul total al exporturilor. În schimb, rușii au 995 de firme între Prut și Nistru, iar moldovenii exportă în România de aproape patru ori mai mult decât în Rusia. În 30 de ani de la stabilirea relațiilor cu Republica Moldova, numărul de investiții românești între Prut și Nistru este în continuare destul de mic.
Insecuritatea este cuvântul de ordine în diplomația internațională. Iar insecuritatea sanitară din sânul Uniunii Europene și-a pus amprenta în relațiile dintre statele membre iar neînțelegerile existente pe marginea ajutoarelor macro-financiare continuă.
Într-un interviu acordat la Moscova canalului Russia Today președintele Dodon a declarat că diplomația sanitară a arătat tuturor who is who și cât costă promisiunile verbale făcute anterior statului moldovean.
Prezența lui Dodon la Moscova se înscrie în parametrii noii paradigme de diplomație sanitară aplicată de state în timpul pandemiei de coronavirus. Place sau nu, președintele Dodon este prezent, în momentul potrivit, în locul potrivit. Probabil, acest gest contează – președintele rus, Putin, a contabilizat prezența șefilor de stat la manifestare.
În condițiile în care Uniunea Europeană a stopat extinderea ei către est, evoluția viitoare a statelor din Parteneriatului Estic, arată că, în lipsa aderării lor la NATO, acestea vor deveni o zonă gri în care interesul Federației Ruse se va împleti cu cel al Uniunii Europene. În fața acestor interese suveranitatea moldovenească nu va conta foarte mult.
Politica externă echilibrată, de care a vorbit președintele Dodon, se pliază pe aceste considerente ale Bruxelles-ului și implică faptul că Republica Moldova nu va depune cerere de aderare la Uniunea Europeană ori NATO. Să nu ne amăgim cu apă rece, cu diferedumul transnistrean nerezolvat, ambele cereri de aderare ar fi refuzate.
Echilibristica propusă de Dodon poate fi făcută doar dacă va exista responsabilitate în politica internă pentru asigurarea creșterii economice. Responsabilitatea va apărea doar dacă politicienii moldoveni vor avea caracter. Caracterul se formează în urma existenței unor valori.
Ciocnirile civilizaționale din spațiul public moldovenesc au loc pentru impunerea unor valori. Cerc încheiat.
Victor Nichituș 